Povestea mea
Cum a inceput totul sau cum unele lucruri vin catre noi atunci cand suntem pregatiti
Buna, sunt Aura si iubesc viata in toate aspectele ei. De aceea cred ca aceste practici m-au gasit pe mine si nu invers. Ador soarele, marea si sunt mandra de mine ca alegeam slow livingul de dinainte sa fie la moda. Sunt mama Otiliei, fetita mea de 3 ani si jumatate, sunt sotie, fiica, prietena, am un job corporate si iubesc sa predau.
Yoga si-a gasit calea in viata mea in 2017 iar de atunci nu am incetat sa o explorez. Era o clasa de grup, intr-o sala de fitness, iar acel flow, urmat de relaxarea de la sfarsit m-au facut sa am un moment de aha si de eliberare. Am simtit atunci o stare de prezenta si de re-aducere a atentiei asupra corpului pe care nu o mai experimentasem de mult, poate din copilarie.
La primele clase la care am participat, eram atat de deconectata de corpul meu, incat nu stiam exact care este partea dreapta sau stanga a corpului. Nu am fost niciodata vreo gimnasta iar sportul era printre ultimele activitati in lista mea de preferinte.
Pentru ca imi place structura si vreau sa inteleg de ce fac ceea ce fac, au urmat zeci de sesiuni de yoga, stiluri diferite, profesori diferiti, ca in final, dupa zeci de incertitudini, sa ma inscriu la cursul pentru a primi certificarea de instructor de yoga, prin Yoga Alliance.
Nu a fost cel mai usor parcurs, pentru ca incepeam sa dau la o parte credinte din spate. Imi amintesc ca in fiecare vineri, inainte de a incepe cursul imi spuneam ca nu am de ce sa fac asta, ca sigur nu voi ajunge sa predau, ca pierd timpul.
Insa, pe masura ce practicam, incepeam sa ma cunosc pe mine din ce in ce mai bine. Incepeam sa am mai multa claritate mentala si stabilitate.
Cum a continuat
Era martie 2020, iar perioada de pandemie a debutat cu doua dintre cele mai importante momente din viata mea, in polaritate. A murit tatal meu si in aceiasi luna am obtinut diploma prin care puteam preda mai departe si impartasi din ceea de inseamna yoga.
Am avut atunci poate cel mai intens moment pe care il traiam. Tatal meu, cum îmi place mie sa il numesc, “cel mai iubit dintre pamanteni” - desi ii placea mai mult cer, fiind aviator, nu mai era.
Avea o blandete si un calm la care eu doar ravnesc, neputand pana in prezent sa le fi asimilat total. Intelegator, cald, senin, mereu optimist. O persoana cu adevarat solara. Purtam acelasi nume. Mama si-a dorit foarte mult sa fiu baiat si prin urmare nu avea pregatit niciun nume de fata. Asa ca tata, practic din fire, m-a numit Aura dupa numele lui, Aurel.
Odata cu momentul pierderii lui, am decis ca trebuie sa schimb ceva, ca trebuie sa fac bine. Am stat eu cu mine si m-am intrebat cum pot lasa mai departe din onestitatea si generozitatea lui, din bunatatea lui.
Primele zile de lockdown au venit si cu primele mele clase predate, online. Am sustinut in acea perioada clase for free, chiar de doua ori pe zi la care participau zeci de persoane, cu dorinta de a se misca si de a depasi anxietatea acelor zile. Zeci de persoane pentru care acea clasa de yoga din timpul unei zile petrecute pe canapea, inchis in casa, era cea mai mare bucurie, ca o gura de oxigen si de ‘normalitate” Si era asa un schimb de bucurie si de energie frumoasa, ce stau si acum la baza comunitatii noastre.
Multe fete s-au indragostit atat de mult de yoga in timpul acelor clase, incat acum, sunt ele profesoare la randul lor. Ma leaga multe emotii legate de acea perioada si imi amintesc si primul nostru retreat, organizat tot in plina pandemie, ce a avut ca tema Santosha - acest termen ce inglobeaza perfect inceputurile mele. "Ia tristetea ta si transform-o intr-o bucurie"
Ce am descoperit in toata aceasta prima perioada este ca pe masura ce predau, ma vindec de fapt pe mine.
Cum este in prezent
Sa ofer mai departe din ceea ce cunosc imi aduce in schimb o stare liniste interioara si de echilibru. Sa ii fac pe oameni bine sufleteste ma incarca cel mai mult. Pe langa timpul petrecut cu familia mea si de diminetile la soare, in care nu trebuie sa ma grabesc.
Sa vad oamenii cum pleaca dupa sesiune senini la fata si mai bine cu ei, ma face sa continui in fiecare zi, oricat de greu mi-ar fi uneori.
Ce imi doresc este sa trezesc in oameni tot ce au ei mai bun si mai frumos. Sa constientientizeze ca aceste lucruri sunt in noi si nu in afara noastra. Cred ca toata iubirea de care avem nevoie este deja in noi si sper ca prin tot ceea ce fac aici sa exprim asta cat pot mai bine. Namaste!